Feeds:
Articole
Comentarii

clip_image002Adolescentii sunt impulsivi, si deseori nu se gandesc la consecintele pe termen lung inainte de a comite un act de violenta. Mai mult, studiile de specialitate, spun ca ei nu detin controlul in totalitate asupara emotiilor lor, in special asupra furiei, nu detin mecanismele necesare pentru a-si controla furia iar unii dintre ei savureaza deplin sentimentul de “betie a puterii”, obtinut prin aplicarera comportamentului violent.

De ce apare violenta la adolescenti? Unii provin din familii cu trecut infractional, altii fac parte din grupuri marginalizate, batjocorite de ceilalti, pot fi membrii unei gasti infractionale unde se practica agresivitatea, pot consuma alcool sau droguri, sau sufera de boli somatice sau neurologice care le afecteaza gandirea si starea de dispozitie.

Daca pana acum am facut o scurta introducere in problematica violentei la adolescenti, in continuare ma voi centra pe explicarea modalitatilor de interventie  adaptate nivelului de violenta pe care-l experimenteaza adolescentul. Este indicat sa sti cum sa reactionezi, tu adultul, pentru a stopa manifestarea agresiva a adolescentului. Unii adolescenti sunt atat de impulsivi, incat in cateva secunde, trec de la nivelul 1 la nivelul 5, maxim de violenta. Indicat este ca adultul prezent, sa opreasca adolescentul la nivelul 1 au 2 al manifestarilor agresive.

Nivelul 1- vaitatul si plansul

Descriere comportament: adolescentul se plange din diferite motive (nu am tigari, vreau sa plec in oras si nu am voie, etc). Scopul lui este sa irite adultul.

Solutii: Ignorare! Nu lasa sa –ti atinga coarda sensibila. Alte strategie pe care o poti aplica este de a intra in jocul adolescentului si de a te vaita si tu. Se ajunge la detensionarea situatiei si sa va amuzati impreuna. Adolescentul vrea sa incerce “marea cu degetul” iar daca adultul ramane ferm pe pozitie si calm, de cele mai multe ori, el va ajunge sa respecte autoritatea impusa prin atitudine.

 Nivelul 2- refuzul incapatanat

Descriere comportament: adolescentul refuza cu incapatanare sa respecte regulile, indicatiile autoritatii, nu asculta vocea autoritatii. Spune ca este ocupat, ca are altceva, ,mai important de facut. Scopul lui este sa te devieze de la subiect si sa te infurie.

Solutii: adopta strategia “Vorbeste scurt si la obiect”. Nu lungii povestea, repeta scurt si ferm regula si consecinta nerespectarii ei, dandu-I posibilitatea sa aleaga si sa invete sa –si asume alegerile pe care le face. Adolescentul va incerca sa schimbe subiectul, sa manipuleze, sa santajeze. Patreaza-ti calmul si cu tonalitate joasa a vocii ii reamintesti consecintele nerespectarii cerintelor tale, apoi paraseste locul /camera conflictului.

Nivelul 3- vorbitul urat si atacul la persoana

Descriere comportament: adolescentul iti simte frica, lipsa de consecventa si incredere in propria autoritate. Incepe sa te insulte, doreste sa te intimideze. La acest nivel, el poate deveni periculos pentru ca este deja agitat, nervos, furios. Este imperios ca adultul sa stopeze conflictul!

Solutii: adopta strategia “Pleaca si asteapta”.Spune adolescentului…nu doresc sa vorbesc cu tine sub tensiune, si nici nu accept insultele tale! Cand te vei linisti, sunt dispus sa vorbim pe aceasta tema! Este important sa nu aplici pedepse, consecinte negative, atunci cand tu, ca adult, esti nervos, furios, frustrat!

Nivel 4- amenintarile cu violenta

Descriere comportament: adolescentul ameninta ca va ucide, sparge, distruge. Se ajunge aici atunci cand nu s-a aplicat cu consecventa si fermitate strategiile de mai sus! Prin amenintarile lui, adolescentul urmareste sa te sperie, sa te domine si este foarte important sa se actioneze rapid inainte ca securitatea ta, a adolescentului si a celor din jur sa fie pusa in pericol.

Solutii: tendinta adultului este de a face morala adolescentului sau de a-ti pierde controlul recurgand la acte de violenta verbala si fizica. Prin agresivitatea ta, ca adult, nu faci decat sa aprinzi si mai tarea conflictul. Nicio explicatie nu mai este de folos acum. Daca in antecedente s-a mai intamplat asa ceva, atunci solutia ar fi in a face impreuna un “contract de nonviolenta” cu copilul, de comun accord. Semnatura lui poate sa –l responsabilizeze cunoscand consecintele comportamentului violent.

Nivel 5- acte de violenta

Descriere comportament: vorbim despre un copil scapat de sub control, violent verbal si fizic, care distruge obiecte, ataca persoane, se autoagreseaza.

Solutii: acum vorbele sunt inutile… Se cheama Salvarea/ politia/ medicul psihiatru

Prin tot ce am prezentat mai sus, transmitem adolescentului mesajul… Nu mi-e frica de furia ta!! Iar prin adoptarea unei pozitii ferme si consecvente, adolescentul experimenteaza un sentiment de siguranta pentru ca stie ca adultul este suficient de puternic pentru a-l proteja!

2Prematurii sunt copiii născuți înainte de termen, considerat de specialiști ca fiind 37 săptămâni de sarcină. Pentru a dezvolta programe de recuperare cu acești copii, mai întâi trebuie înțeleasă condiția lor fiziologică.

Sistemul nervos al prematurilor este imatur, prin urmare ei pot fi nervoși, iritabili, mârâiti. Jucăriile oferite prematurilor trebuie să vizeze stimularea unui singur simt (de exemplu auzul sau vederea) pentru că ei pot fi ușor suprastimulati. Având un sistem nervos imatur, prematurii au dificultăți în integrarea informațiilor de la receptorii senzoriali. Toți prematurii au nevoie de a fi poziționați în poziția fetala în flexie cu ajutorul pernelor speciale pentru a experienta senzațiile din uter pe care, de altfel, nu au mai reușit să le trăiască nascandu -se prea devreme. Poziționare pe burtica este importantă pentru copil, însă doar când copilul este treaz si cu supravegherea părintelui.

Camera prematurului trebuie să fie cât umai simplistă, minimalista, neutră, cu puține jucării. Se va evita supraîncărcarea mediului cu stimuli, pentru că prematurul este ușor de suprastimulat. Muzica cu sunete din natura, „zgomotele albe”, ajuta copilul sa se linisteasca.

În activitatea de recuperare, se urmărește poziționarea copilului pentru a experimenta senzații uterine puțin cunoscute prin nașterea lui prea devreme. Este indicata poziționarea copilului în poziție fetala, cu picioarele în flexie, cu mâinile și picioarele lipite de corp, să-și sugă degetul mare. Prin poziționare, copilul este ajutat să-și optimizeze tonusul muscular, să -si dezvolte un simt al simetriei, este redusă intensitatea reflexului de sperietura- Morro, este ajutat să se linisteasca, să obține o stare confortabila.

 

 

 

 

Copacul si cioara

cioaraO cioara neagra si urata isi gasise casa in scorbura unui copac. Cioara era fericita si se simtea bine acolo insa copacul era trist. Nu-i placea de cioara si dorea sa fie lasat in pace, sa fie singur. Nu stia cum sa o goneasca pe cioara, sa plece cumva de la el, ea- cioara cu tot cu scorbura ei! Asa ca se gandea el, ca daca ar mai exista un alt copac tot ca el cu scorbura, cioara neagra si urata ar pleca la acel copac si l -ar lasa pe el in pace. Asa ca dupa un timp, a aparut un alt copac, cu o alta scorbura iar cioara a plercat sa locuiasca la el. Copacul era linistit si fericit pentru ca scapase de musafirul nepoftit. Lui ii placea sa fie inconjurat de pasari frumoase, de fluturi si albinute. Asa se simtea el fericit…

Copil institutionalizat, 12 ani, retard mental usor

bebeIn mod natural si firesc, parintii cauta sa -si dezvolte o legatura emotionala particulara, apropiata cu copiii lor. Atasamentul parental se centreaza pe formarea acestei legaturi emotionale securizante intre copil si parinte. Specialistii in domeniu considera ca un atasament securizant al copilului pentru parintele sau in copilarie, ar fi baza viitoarelor relatii de succes in viata lui adulta.

International Attachement Parenting Association (API), identifica 8 principii de baza care respectate asigura succes in formarea unei legaturi securizante de atasament  copil – parinte:

1.Pregatirea pentru sarcina si nastere, dar si pentru viitorul rol de parinte. Sunt aspecte foarte importante pentru ca este indicat eliminarea gandurilor si emotiilor  negative asociate cu sarcina si nasterea dar si identificarea stilului parental al parintilor si ce tip de atasament au dezvoltat ei la randul lor fata de proprii parinti,

2. Ingrijeste copilul cu dragoste si respect. Alaptatul este modul ideal in formarea unui atasament securizant. Copilul invata ca parintele ii va asculta intotdeauna nevoia si ii va satisface aceea nevoie corespunzator,

3. Raspunde copilului cu senzitivitate. Parintii trebuie sa inteleaga ca erxprimarea emotiilor, inclusiv crizele comportamentale sunt eforturi reale de comunicare din partea copiilor. Aceste eforturi ar trebui sa fie luate in seama si intelese si nu ignorate sau pedepsite,

4. Foloseste -te pe deplin de contactul fizic cu copilul tau. Poti purta copilul in brate sau in marsupiu ergonomic cat mai aproape de corpul tau,

5. Dormitul cu copilul in acelasi pat sau in camera cu el ii confera acestuia senzatia de incredere si siguranta ca nevoile lui vor fi auzite in permanenta de catre parinte. Pe de alta parte, parintii pot monitoriza mai bine copilul si pe timpul noptii,

6. Ofera copilului in mod constant dragoste, ingrijire, confort. Important ca aceste servicii sa fie oferite constant copilului de aceleasi persoane (de regula parintii)

7. Practica disciplinarea pozitiva. Distrage, redirectioneaza si ghideaza comportamentul copiilor chiar daca sunt foarte mici. Se doreste intelegerea comportamentului copilului, considerat o modalitate a lui de comunicare  si gasirea de solutii si mai putin,  impunerea vointei parintelui,

8. Mentine un echilibru in viata de familie si in cea personala pentru a elimina situatiile in care te poti simtii neputincios, depasit.

Conceptul de atasament parental isi are radacinile in teoria lui John Bowlby. Conform acestei teorii, perioada critica in formarea si maturarea atasamentului este intre 8-10luni si 2-3ani. Inainte de 8 luni, copilul raspunde in mod egal si nediferentiat in fata stimularii primite de la adulti. Insa dupa acest prag de varsta, copilul prefera apropierea fizica si emotionala de parintele fata de care dezvolta relatie de atasament, mama sau tata si manifersta distres acut la sepatarea de ea/el. Modalitatea copilului de a se comporta la separarea de parinte si la reuniunea cu el este un indicator al stilului de atasament dezvoltat de acesta pentru parintele lui.

frica de strainiAnxietatea de separare este o faza normala in dezvoltarea pshihica a copilului. De obicei, toti copiii experimenteaza o stare de anxietate la separarea de parintele iubit, de intensitate diferita, cel putin o data in copilaria mica. Copilul se agita, plange, se agata de parinte si nu vrea sa -l lase sa plece, nu doreste sa stea singur fara el, nu vrea sa se joace singur fara el, se trezeste des noaptea si plange si numai cand isi regaseste parintele se linisteste. Anxietatea de separare chiar daca este o faza galagioasa si solicitanta atat pentru copil cat si pentru parinte, ne” spune”de fapt cat de stransa este relatia emotionala dintre copil si parinte.

Dar ce determina aceste manifestari anxioase? Anxietatea de separare incepe dupa varsta de 6 luni. Unii copii manifesta precoce anxietate de separare, adica pe la 6-7 luni, insa obisnuit aceste manifestari apar in intervalul de varsta de 10-18 luni, atunci cand copilul isi formeaza conceptul de constanta al obiectului si cand el realizeaza la nivel mental ca parintele iubit, in special mama, exista chiar daca el nu o vede in acel moment. Anxietatea de separare este declansata de gandul infricosator pentru copil ca mama pleaca de langa el si ca nu se mai intoarce!!!! Asa ca el face tot ce-i sta in putinta de a impiedeca producerea acestei tragedii pentru el. Se trezeste noaptea, plange si cauta mama, ziua -sta lipit dea ea si nu o lasa sa plece iar daca ea pleaca, el plange disperat pentru ca pentru copil, timpul petrecut fara mama este o asteptare dureroasa.

Cum putem ajuta copilul sa depaseasca aceasta etapa?

-Parintele sa- si ia ramas bun de la copil intotdeauna. Nu este indicat ca sa evite copilul si sa se furiseze afara. Ii spunem copilului ca plecam, cat stam si ca ne vom intoarce la el. Apoi il imbratisam, pupam si plecam,

-Poate ii este copilului mai usor sa faceti un joc sau sa cantati un cantec de ramas bun sau sa-i oferiti o jucarie sau un obiect personal care sa-i aminteasca de dumneavoastra cat timp sunteti plecat,

-Copilul trebuie sa ramana in grija unei persoane pe care deja o cunoaste,

-Este indicat sa se evite plecarea de acasa atunci cand copilul este bolnav, obosit sau flamand,

-Intoarce- te asa cum i-ai promis, fara sa intarzii si primeste-l cu bratele deschise si zambetul pe buze- Mami  s-a intors asa cum ti-am promis!!!

-Jocul Cucu- bau este un instrument valoros in tratarea copilului de anxietatea de separare. Jucand cest joc, copilul pierde si castiga la infinit mama. El invata ca mama dispare si apare mereu.

Insa cea mai buna metoda folosita in gestionarea anxietatii de separare este de a reasigura iar si iar copilul ca absenta parintelui nu este pentru totdeauna.

Parintele poate ajuta copilul in procesul formarii conceptului de constanta a obiectului. Prin joc, se poate apela la o serie de strategii menite sa invete copilul despre existenta obiectului chiar daca nu este vazut, simtit sau auzit in acel moment. Constanta obiectului se refera la capacitatea copilului de a intelege ca un obiect exista chiar daca, in acel moment el nu -l poate vedea, auzii sau simtii.

Jocurile la care apeleaza parintii sau specialistii in sprijinul copilului mic este Cucu-Bau, V-ati ascunselea cat mai diversificat.

cucu-Parintele isi ascunde fata cu mainile si apoi arata fata zambind copilului Cucu-Bau,

-Parintele isi ascunde fata dupa picioarele copilului ridicate si unite, cand copilul sta intins pe spate-Cucu si apoi departeaza picioarele copilului si spune -Bau,

 

Mother plays peek-a-boo with baby girl.

-Parintele isi ascunde fata cu un prosop si spune- Unde e mama? apoi isi descopera fata prin tragerea prosopului sau lasa copilul sa-i traga prosopul de pe cap si spune- Aici este mama! sau M -ai gasit!

copil ascuns-Parintele ascunde fata copilului cu un batic, prosop si spune- Unde e copilul? apoi lasa copilul sa-si traga prosopul de pe cap- Aici este copilul! Te-am gasit!

 

ascuns-Parintele ascunde jucaria sub un prosop si asteapta sa o gaseasca copilul. Daca acesta nu o gaseste, parintele dezveleste un colt din jucaria ca sa fie vazuta de copil,

doua-Parintele ascunde jucaria sub alt prosop. Se joaca cu doua prosoape in acelasi timp si se schimba pozitia jucariei cand sub un prosop cand sub celalalt. Copilul trebuie sa fie atent si sa gaseasca jucaria sub prosopul corect. De obicei copilul va cauta jucaria sub prosopul unde a fost ascunsa prima data,

-Cand parintele pleaca din camera copilului, sa vorbeasca tare sau sa cante copilului ca el sa- l auda si sa inteleaga ca exista chiar daca nu-l vede.

 

cucuConstanta obiectului se refera la capacitatea copilului de a mentine un sens al prezentei obiectului (mamei) chiar si atunci cand el nu o vede, cand nu este in raza lui vizuala. Procesul formarii constantei obiectului incepe in jurul varstei de 6 luni, cand existenta mamei este constientizata de copil, cand ajunge sa o diferentieze de restul lumii si cand el pricepe ca are un corp separat de cel al mamei sale. La inceput, pe masura ce copilul incepe sa se miste din ce in ce mai mult, sa se deplaseze prin mers in patru labe si apoi in picioare, el are nevoie de a mentine in mod direct contactul cu mama prin privire, gestica sau sunete. El pleaca de langa ea dar revine periodic sa se reincarce emotional, o priveste apoi de la distanta si se asigura ca e acolo pentru el, oricand si acest fapt ii da siguranta sa exploreze lumea in continuare. Pe masura ce copilul creste, el dobandeste abilitatea de a -si internaliza o reprezentare simbolica a mamei, in asa fel incat chiar daca el nu o vede, aude sau simte, stie ca exista. Copilul poate accesa la nivel simbolic acea imagine mentala a mamei cu tot ceea ce inseamna ea- trasaturi fizice, voce, miros, atingeri, emotii, interactiune cu copilul. Constanta obiectului presupune formarea acestei imagini mentale a obiectului (mamei). Intelegerea ca un anume obiect are o existenta fizica chiar si atunci cand nu l vedem, auzim sau simtim.

Jocul Cucu- Bau ajuta in formarea conceptului de constanta a obiectului. La inceput, in jurul varstei de 6 luni, copilul este pasiv in joc, si asista la spectacolul pus in scena de mama lui atunci cand isi acopera si descopera fata cu mainile. El experimenteaza stari emotionale de mirare si surpriza atunci cand mama dispare si stari de bucurie cand apare si o vede. Pentru copilul de peste 6 luni mama cand dispare , pleaca pentru totdeauna din viata lui iar el nu intelege de ce si pentru ce a facut asta. Prin urmare reactioneaza cu disperare la separarea de mama pentru ca nu stie daca ea se va mai intoarce la el. Cu timpul, jocul Cucu Bau devine mai elaborat. Copilul de 1 an, foloseste multa gestica, sunete si este activ in joc, iar dupa varsta de 18 luni jocul poate fi extins cu” v -ati ascunselea”. Prin acest joc, copilul experimenteaza iar si iar pierderea si castigarea mamei si in timp, atunci cand varsta mentala ii va permite, va ajunge la internalizarea unei imagini mentale a mamei. Imaginea unei mame care exista pentru el chiar daca el nu o vede in acel moment. O mama care, chiar daca pleaca de langa el, se va intoarce intotdeauna pentru ca nu l-a abandonat si pentru ca -l iubeste. Acesta este mesajul transmis de jocul Cucu- Bau si V -ati ascunselea, mesaj menit sa linisteasca sufletul copiilor greu incercati de anxietatea de separare- mama exista pentru totdeauna pentru mine, nu m-a abandonat si ma iubeste!